Lumea in care traim ar fi mai buna daca am renunta la dominatia dorintelor si a fricii. Aceste doua elemente sunt in tandem. Disparitia fricii, care nu e altceva decat un sentiment inventat de catre minte, in urma experientelor individuale trecute ar duce la aparitia curajului care de fapt reprezinta starea noastra naturala. Priviti un copil! Cata inocenta! Ce usor se poate apropia de orice eveniment! Priviti cum exploreaza! Odata ce experimenteaza anumite lucruri care nu ii plac, se mai pune o caramida la acest adevarat altar al fricii. Odata ajuns adult, copilul interior s-a baricadat in spatele unei adevarate cazemate de frici. Din frica reactionam agresiv la adresa celorlalti. Tot din frica putem sa ii abuzam pe ceilalti, astfel avand falsa garantie ca un atac agresiv ne va proteja de ceilalti. Cei mai agresivi oameni au de fapt o frica teribila in spatele agresivitatii. Daca frica ar disparea, am fi mai buni unii cu altii cu siguranta. Daca am fi in starea naturala de curaj atunci dorintele nu ar mai fi dorinte, am constientiza ca avem potentialul de a realiza orice si nu am mai avea nevoie sa ranim pe nimeni pentru satisfacerea dorintelor noastre. Disparitia fricii ar duce la disparitia dorintelor asa cum le cunoastem noi acum.
Dar ce sunt dorintele? Ele reprezinta cautarea permanenta a placerii in exteriorul nostru. Daca as avea cutare lucru as fi mai fericit. Insa ca orice element din lumea formelor starea de placere nu dureaza. Asa cum are un inceput, va avea si un sfarsit: fie ne plictisim si vrem mai mult. Atunci când vrem mai mult de fapt suntem intr-o stare de suferinta. Am invatat sa refuzam suferinta si sa cautam placerea. Dar placerea nu dureaza. Ce ciclu pervers, nu-i asa? Renuntarea la dorinte insa este uneori interpretata gresit tocmai din frica. Spunem ca nu ne trebuie anumite lucruri pentru ca de fapt ne e frica de necunoscut. Si uite asa viata trece pe langa noi si putem sa ne construim adevarate mecanisme de protectie de tipul: “eu sunt bun”. Atat timp cat nu recunoastem si partile mai putin bune din noi si nu gustam din viata asa cum vine ea suntem prinsi intr-un ciclu infinit de frica-dorinta. O personalitate dezvoltata si puternica in momentul in care se detaseaza de dorinte si frici va lumina mai puternic in jur si va fi un exemplu pentru toti ceilalti. Universul doreste ca formele sale de viata sa evolueze. A actiona fara dorinta inseamna a actiona cu indiferenta la rezultatul placut sau nu de dupa. Eliberarea din aceste lanturi duce la o vitalitate radicala.
O lume fara dorinte si frici ar fi o lume mai buna.
bun articol, bravo Alex 🙂 si cum zicea un profesor cunoscut de noi “iti tai coada, Adiche” :)) off-topic, dar tu stii despre ce e vb. ma bucur ca scrii pe blog lucruri dintr-astea, mai rare in zilele noastre, dar esentiale pentru o viata spirituala curata