Fericirea interioara

Avem in permanenta acces la un adevarat izvor al fericirii nelimitate, dar am uitat. Fericirea pentru o vreme pare sa vina din exteriorul nostru. O realizare, un obiect nou, poate un om. Daca ati trait suficient ati observat ca nu sunt permanente. Ce e in exterior se poate schimba. Realizarea nu mai e importantă, obiectul rugineste, omul se schimba. Deodată tot ce a fost parca a disparut. Deodată suntem nefericiți. Atunci cand ne identificam cu gandurile, cu depresia, cu anxietatea, nici cel mai frumos răsărit nu mai e la fel. Astfel sursa fericirii de fapt se afla in interior, iar ea nu ne părăsește niciodata. Cresteti nivelul de constienta si observati ca sunteți dincolo de stările interioare. Priviti un caine! Cu câta deschidere si bucurie se apropie iar si iar de stăpânul sau indiferent ca primește atentie sau nu. Cainele nu are ganduri si nici anxietati si pare mereu vesel. Cautati aceasta sursa in voi. Observați lucrurile mici din viata voastra, o cana de ceai, un surâs de copil, picaturile ploii sau razele soarelui in parc. Fericirea este acolo si nu va părăsește niciodata, doar sa nu uitati de ea…