Definitia iubirii absolute este iubirea celuilalt in totalitate asa cum este el. Acest lucru este reusit cu adevarat de marii maestrii spirituali ai omenirii. Acestia pot sa-si iubeasca toti semenii cu detasare, indiferent de judecatile generale ale lumii. Ei se simt uniti cu tot ceea ce exista si iubesc tot si toate ca si cum ar fi propria persoana. Pentru noi oamenii obisnuiti, acceptarea celuilalt asa cum este, cu bune si cu rele are loc doar in momente de inceput sau de sfarsit ale experientei noastre cu acea persoana. De exemplu in cazul unui bebelus, il acceptam la inceput exact asa cum este. In primele luni ni se pare ca suntem binecuvantati sa avem prezenta lui alaturi de noi. In scurt timp incep sa apara interactiunile si o data cu ele si lucruri care ne frustreaza sau nu ne plac. La fel la sfarsitul vietii cuiva drag, avem momente de contemplare in care acceptam persoana disparuta exact asa cum a fost ea, indiferent de lucrurile rele sau bune pe care le percepeam despre ea. Acest lucru este valabil si in relatiile de dragoste. La inceputul oricarei relatii, in perioada de indragostire, datorita iubirii care curge liber prin noi il acceptam orbeste pe celalalt exact asa cum este el. La sfarsitul unei relatii, cand constientizam lipsa celuilalt, din nou apare acelasi fenomen, acesta capata un loc in experienta noastra asa cum a fost cu acea persoana si din nou este acceptat in totalitate. Aceasta sunt posibilitatile noastre, ca oameni obisnuiti, de manifestare a iubirii absolute, neconditionate.
Dupa perioada de indragostire, urmeaza perioada dezamagirii. In acest moment “tulburarile” introduse de senzatia de implinire prin celalalt incep sa se destrame si revenim la vechi obiceiuri si tipare comportamentale iar celalalt incepe sa coboare in ochii nostri din cer pe pamant. Astfel incepem sa ii vedem si partile negative. Dar de fapt ce sunt aceste parti negative pe care le vedem in celalalt? De unde provin ele? Ele apar din totalitatea experientei noastre de viata pana in acel moment. La baza avem modelele mostenite de la parinti. In copilarie ni se definesc lucrurile bune si lucrurile rele. Noi nu decidem nimic in primii ani. Tot ceea ce primim: religie, educatie, modele este impus din exterior. Fara sa ne dam seama inconstientul retine ceea ce e bine si respinge ceea ce e rau. Apoi dupa modelele de la parinti urmeaza o alta serie de modele legate de experienta in societate, relatii, etc. Toate acestea se aseaza ca o piramida de modele unele peste altele la nivelul inconstientului. Astfel in momentul in care intram intr-o noua relatie deja avem un tipar in minte despre cum ar trebui sa fie celalalt potrivit modelelor inconstiente construite. Astfel iubirea din absoluta se transforma in iubire conditionata de vechile noastre experiente si tipare. In articolele urmatoare o sa urmam acest drum al constientizarii a ceea ce traim de fapt intr-o relatie si cum putem imbunatati relatiile noastre cu ceilalti.