Pentru a ne ajuta in nevoia noastra de apartenenta constiinta ne leaga de persoanele si grupurile necesare supravietuirii noastre ca indivizi indiferent de conditiile impuse pentru apartenenta. La fel cum un stejar nu isi alege solul pe care creste si ambientul il formeaza si ii modifica evolutia, la fel si copiii se leaga de grupurile sau familiile in care se nasc nepunand la indoiala valorile acestora. Astfel, pentru a ne proteja nevoia de apartenenta constiinta reactioneaza la orice ne imbunatateste sau ne pune in pericol apartenenta. Constiinta este impacata atunci cand ne comportam conform valorilor familiei/grupului garantandu-ne apartenenta si este vinovata atunci cand nu avem un comportament adecvat. Practic atat vina cat si inocenta, ne indreapta catre aceeasi directie: pastrarea legaturilor cu familia si cu prietenii apropiati. Cu toate acestea, constiinta care ne apara nevoia de apartenenta nu se ridica deasupra unor credinte sau modele false ale grupurilor de care apartinem si nu ne ghideaza catre un adevar mai mare. Astfel, nevoia de apartenenta, atat de necesara supravietuirii noastre ne dicteaza si modul de perceptie, de a crede si de a sti.
De asemenea, in functie de grupul la care ne raportam, constiinta noastra se poate schimba ca un cameleon pentru a ne proteja. Astfel precum un caine de paza, constiinta noastra se raporteaza relativ la aceleasi stari de fapt, in mod diferit in functie de grupul la care ne raportam. De exemplu, putem fi impacati sau vinovati relativ la o anumita situatie, dar in mod diferit relativ la ceea ce vorbim cu mama, cu tata sau cu partenerul desi situatia in sine este aceeasi. Ce se intampla atunci cand ceea ce ne cere o relatie intra in conflict cu ceea ce ne cere o alta relatie? Stam in fata a doi judecatori: unul care ne considera vinovati si altul care ne considera nevinovati.
Constiinta ne leaga cel mai mult de un grup atunci cand suntem cu putere mai putina sau vulnerabili. Pe masura ce independenta si puterea noastra creste atunci si constiinta si nevoia de apartenenta se relaxeaza. Cand suntem dependenti de grup, ramanem obedienti si loiali. In familii copiii sunt pe aceasta pozitie, intr-o companie, angajatii de pe nivelele de jos, in armata, soldatii de rand, in biserica, enoriasii. Pentru binele celui mai puternic din grup toti cei de jos isi risca sanatatea, fericirea si uneori chiar viata cu constiinta impacata. Uneori se incarca cu sentimente de vinovatie atunci cand cei care conduc ii folosesc fara scrupule “pentru scopuri mai inalte”. Acestia sunt toti eroii necunoscuti care se jertfesc, oile care isi urmeaza ciobanul, copiii care se sacrifica pentru parinti si rude, care duc in spinare ceva ce nu au planuit si isi asuma raspunderea pentru ceva ce nu au facut.
De fiecare data cand constiinta se raporteaza la apartenenta noastra la un grup, de asemenea ne face si sa ii excludem pe cei diferiti de valorile grupului. Astfel devenim de temut pentru acestia si ii tratam rau cu buna stiinta. Dar in acelasi fel si ei ne vor trata identic raportandu-se la grupurile lor de influenta. Astfel constiinta lupta impotriva raului in cadrul grupului, dar ii trateaza rau pe cei din afara lui. Astfel, cu buna stiinta le facem celor din afara grupurilor noastre lucruri pe care nu le-am face celor din grupul nostru. In contextul conflictelor rasiale, religioase sau nationale exact acesta este modul in care, cu o constiinta impacata se fac cele mai mari atrocitati.
Asadar vina si impacarea nu sunt identice cu binele si raul. Facem lucruri distructive cu o constiinta curata atunci cand ne servesc grupurile atat de necesare supravietuirii si facem lucruri constructive pentru noi cu o constiinta vinovata atunci cand ne ameninta apartenenta in aceleasi grupuri. De-a lungul vietii vina si impacarea isi schimba des aspectul. Ele sunt inselatoare si doar actionand si observand rezultatul final putem stii adevarul. Altfel stam sub barierele de protectie ale unor concepte care ne orbesc.