Intalnirea cu o alta persoana este mereu prilej de noi insight-uri.
Orice conversatie are potentialul de a aduce unghiuri noi.
Saptamana aceasta intr-o astfel de discutie cu un prieten s-a intamplat acelasi lucru.
Cum gasim iesirea atunci cand pare ca nu exista nici o iesire?
Ti s-a intamplat vreodata sa ai o idee?
Cred ca oricui i s-a intamplat.
Ce faceai in acel moment?
Mie ideile noi imi vin la dus, la volan sau in meditatie.
Sau pur si simplu cand sunt relaxat.
Exista un principiu atat de simplu in modul in care noi oamenii functionam.
Fa mai mult din ceea ce functioneaza si mai putin din ceea ce nu functioneaza.
Cu toate astea desi nu gasim iesirea, petrecem timp in minte invartind problema pe toate partile.
Poate ca incepem sa facem si judecati asupra modului in care suntem.
Poate ca ne spunem ca suntem incapabili, fraieri, prosti.
Sau din contra ne spunem ca ar trebui sa facem si mai mult, sa ne gandim si mai mult, ca nu facem suficient de bine.
Si apoi iar mai invartim problema si nimic.
Functioneaza?
Desi vedem ca nu functioneaza, dam inainte cu rationamentele sau cu interpretarile.
Alteori poate invatam alte teorii.
Credem ca emotiile ne ghideaza.
Gata avem un nou idol!
Emotiile pozitive sau negative, pot fi usor confundate cu intuitia.
Atunci cand le interpretam, practic generam un nou strat care ne departeaza de realitatea lui acum.
Ne bucuram si le urmam pe cele pozitive si fugim de cele negative.
Ce am fi oare fara interpretari?
Ce am fi daca am fi prieteni cu ceea ce se intampla in fiecare moment?
Ce e o problema?
O comparatie a starii de acum cu o imagine mentala.
O fuga.
Credem ca relaxarea va veni atunci cand rezolvam problemele cu care ne confruntam.
Si uite asa ne punem speranta intr-un viitor mai bun, evitand cu gratie clipa de acum, desi acum este tot ceea ce exista.
Clipa de acum o dedicam rationamentelor, planurilor, rezolvarilor.
Clipa de acum trece si vine un alt acum de care suntem tot mai departe.
Relaxarea este o stare care se aduce intr-o situatie, nu ceva ce se obtine dintr-o situatie.
Nu va veni ziua in care vei merge pe strada si pianul relaxarii iti va cadea in cap.
Poti fi relaxat in mijlocul furtunii?
Raspunsul este da.
Si paradoxal nu este nevoie sa faci ceva, ci mai degraba sa nu faci.
In felul acesta poti sa faci, nefacand nimic.
Cum e posibil asa ceva?
Fiecare gand pus de noi contribuie la realitatea acelui moment.
Daca nu dai realitate gandurilor si ratiunii, incurajezi starea de liniste.
Abia din acea stare de liniste, vocea aia mica a inteligentei din noi are sanse sa fie auzita.
Liniste si deodata ideea vine.
Daca vrei, tii cont de ea, daca nu, revii in liniste.
O noua idee va veni.
Un nou gand e oricand disponibil.
In fiecare clipa suntem la un gand distanta de liniste si relaxare.
Unul din mentorii mei, Michael Neill, facea comparatia urmatoare:

“Este ca si cum avem la dispozitie in permanenta un cuptor din care ies prajituri.
In loc sa luam prajiturile arse si sa incercam sa le imbunatatim, sa punem pe ele zahar, dulceata sau alte mirodenii, putem oricand sa asteptam o sarja noua de prajituri.
Pentru ca asta e tot secretul, o noua prajitura e mereu disponibila.
Daca ne place o mancam, daca nu, asteptam sa vina alta.
Din fericire cuptorul e mereu acolo.”

Acest lucru se poate intelege doar nefacand nimic.
Asa ca nu o lua de buna, lasa-ti inima sa te ghideze si cufunda-te in liniste.
De acolo cuptorul se ocupa de tot.

PS: Daca iti plac ideile mele, te astept la urmatorul workshop pe tema stresului.
Mai multe detalii aici.


Leave a Reply

Your email address will not be published.