Cum sa fii bine cu capul in pandemie - partea a doua


De ce pandemia a adus dupa sine un proces similar cu doliul?

Ce am avut si ce am pierdut?

Inainte de activitatile concrete care nu mai sunt posibile astazi datorita restrictiilor exista ceva cu mult mai puternic. Orice om are in fiecare moment niste chestii pe care le considera ca vor fi acolo in viitorul apropiat.
De exemplu, acum probabil ca daca citesti asta de pe un mobil, laptop sau pc in mintea ta exista o premisa ca acesta nu se va strica in urmatoarele 5 minute, sau poate chiar zile, saptamani, etc.
Incertitudinea apare atunci cand ceva neasteptat se intampla.
Asta face ca premisele tale sa se fi dovedit iluzorii.

In acelasi fel pandemia ne-a rapit multe dintre lucrurile care le luam de bune.
Iti inchipuiai in ianuarie ca peste 10 luni nu vei mai putea sa te vezi cu prietenii la restaurantul sau clubul preferat?
Sau ca nu iti vei putea vedea linistit parintii sau pe cei dragi fara a avea in fundal teama ca ii poti infecta?
Sau daca esti departe de tara, ca nu te vei putea intoarce oricand ai chef?
Astea sunt doar cateva exemple, daca exploram vom gasi mult mai multe.

Acum sa revenim la proces in sine.
Omul este “programat” sa caute certitudinea.
Exista studii ca cel de aici  care demonstreaza importanta de a aduna informatii noi despre viitor.
Toate aceste informatii duc la certitudine.
Ne construim o imagine in care sa credem despre cum va fi viitorul.

In functie de nivelul fiecaruia de intelegere, cantitatea de informatie necesara despre viitor variaza. Iar daca certitudinea intarzie sa apara atunci tot mai des resimtim o serie de emotii si stari interioare.

Ce stari s-au activat in majoritatea populatiei odata cu pandemia?


Cea mai pregnanta este teama si/sau anxietatea.
Ne poate fi teama ca ne vom imoblnavi sau ca se va intampla ceva celor dragi.
Ne poate fi teama in legatura cu viitorul.
Jobul, sau vechile obiceiuri incep sa fie percepute ca fiind fragile, mai ales daca au legatura cu domeniile afectate direct.
Sau atunci cand vedem ca autoritatile se declara depasite simtim ca suntem singuri in fata problemei.

O alta consecinta este sentimentul de vinovatie. “Daca ii voi imbolnavi pe ceilalti”, “Daca sunt pozitiv si asimptomatic”.
Vinovatia este dificil de dus pentru multi dintre noi.
Cui ii place sa fie omul negru?

Incertitudinea datorata oricarei forme de control ne face sa ne agatam de orice poveste care ne confera o oarecare umbra de certitudine.
Unii dintre noi prefera sa creada ca totul este o mascarada (asta plecand de la supozitia ca cineva controleaza situatia, deci nu e chiar asa rau).
Altii se agata de faptul ca “nu dureaza mult; inca putin si gata”.
Altii cred ca izolarea este solutia si rup legaturile cu cei dragi, desi asta ii face sa sufere.
Altii cauta informatii la infinit care sa aduca o bruma de certitudine.
Verifica cifrele zilnice si stau la "curent" cu toate stirile.

In fine, o alta stare importanta este generata de izolarea fortata si intreruperea legaturilor cu cei dragi.
Asta duce la un sentiment de insingurare, de instrainare si de dor.
Imi spunea cineva ca “mor de dor si sunt departe de tara” sau “mi-e teama pentru ai mei ca sunt in varsta si sunt expusi”.

Iata ca peisajul emotional este complex si cu multe unghiuri.
Unii dintre noi poate ca ne intalnim mai rar cu aceste stari, iar altii poate ca graviteaza in jurul unora dintre ele mai des decat ceilalti.
Consider ca am definit peisajul in care ne aflam. Chiar daca e o imagine aproximativa, ea e destul de relevanta.

Acum as vrea sa ne orientam catre ce solutii avem.
Daca vrei sa le vezi apasa pe butonul de mai jos si ne vedem in partea a treia.

Insert Content Template or Symbol