Cand o persoana va contrazice sau va critica, ati observat câta agitatie ramane dupa? Cum putem aborda aceste situații? De obicei cei care ne afectează cel mai tare sunt fie parintii, fie partenerul de viata sau un prieten apropiat sau cine stie altcineva cu care intram in conflict. Daca purtam discuțiile dintr-un alt loc, mai cosntient decât simpla forma umană condusă de ego putem observa ca persoana respectiva este prinsă in propria ei condiționare, in propriile experiente care au afectat-o, in propriile mecanisme de supravietuire. Da, contradictia, critica, gandurile negative sunt mecanisme de supravietuire. Stiind acest lucru acum putem sa ne aliniem cu prezentul si sa observam si sa acceptam existența certurilor, contradictiilor. Apoi le dam putin spatiu in care ele sa existe si putem constient sa privim persoana respectiva ca prinsă in propriile mecanisme, dar putem sa facem acest lucru nu cu mândrie, sau cu atitudinea (tot a ego-ului) “ce prost esti, eu am dreptate”, ci cu o compasiune fata de fiinta umană in general. Astfel putem accepta si asculta ceea ce comunica celalalt. Daca in schimb ni se activează mecanismul nostru de apărare si dam in continuu inapoi, opunem rezistenta existentei certurilor si a momentului prezent, iar ele se amplifica. Mecanismele atac-apărare se autodeclanseaza unul pe celalalt. Incercati sa faceti asta azi: ascultati-l pe celalalt si ramaneti puternic ancorati in ceea ce se intampla. In timp relațiile se dizolva sau se imbunatatesc. Sunt oameni care nu pot trai fara a avea dreptate sau a se certa, dar e mecanismul lor. Voi ce mecanisme aveți? Urmariti-le si aduceti-le la suprafata!
Martie 2014