Este dimineata.
Ma foiesc in pat si privesc ceasul.
E cam tarziu si ar trebui sa ma trezesc.
Merg la baie.
Cand, ce sa vezi? Becul de la baie nu se aprinde.
Ma gandesc sa dau un search pe google si sa vad cum functioneaza becurile.
Ma informez de toata istoria becurilor.
Apoi incerc din nou sa il aprind.
Stupoare!
Becul se incapataneaza sa se aprinda.
Ma enervez.
Ma gandesc ca ceva nu fac eu bine.
Ma duc si caut din nou pe google.
Gasesc toate motivele pentru care s-ar putea arde becurile.
Sun la astia la curent si nimeni nu ma poate ajuta.
Sunt intr-o situatie fara iesire.
Becul meu e ars, iar eu nu mai apuc sa plec de acasa.
Cum ti se pare ce am facut?
Ti se pare stupid?
Cam cum ar fi sa cautam toate lucrurile astea atunci cand s-ar arde un bec?
Si totusi in viata ne-am obisnuit cu o paradigma total disfunctionala.
Ne straduim sa facem cat mai bine ceea ce facem deja, desi obtinem rezultate negative.
Asta ar semana cu o incercare de a aprinde de 100 de ori becul si de a constata ca e ars.
Apoi incepem sa ne intrebam “De ce?”.
Cautam o cauza. Asa am fost educati.
Credem ca daca vom gasi cauza, atunci vom fi mai capabili sa schimbam ceea ce acum nu functioneaza.
La fel cum eu cautam cauzele pentru care becul s-a ars, iar asta nu imi rezolva problema.
Dar de unde avem ideile astea?
Pai intreaga educatie scolara se cam bazeaza in principal pe interactiuni de tip cauza si efect.
Daca te imbraci subtire, iarna o sa racesti.
Daca te imbraci gros, vara o sa transpiri.
Daca x atunci y.
Atunci noi invatam intr-un mod foarte subtil ca daca nu facem x, atunci nu se intampla y.
Astfel suntem tentati sa credem ca daca vom gasi cauza unui comportament, vom putea renunta la el.
Pana atunci repetam iar si iar aceleasi metode care ne sunt familiare.
Albert Einstein spunea ca “definitia nebuniei este sa incerci acelasi lucru iar si iar si sa astepti rezultate diferite”
In anii ’70 psihologii au inceput sa isi puna intrebari.
Peisajul de la acea vreme era dominat de vechea paradigma lansata de Freud.
In mare, ea presupunea sondarea unor intamplari din istoria indepartata a clientului cu scopul de a descoperi motivele din spatele unui astfel de comportament disfunctional ceea ce ducea la schimbarea comportamentala.
E mai complicat de atat, dar am pastrat lucrurile simplu.
In anii ’70 scoala de la Palo Alto prin Paul Watzlawick, Steve de Shazer si altii, a schimbat paradigma.
Daca in loc sa petrecem ore in sir sondand trecutul si cautand cauza unui anumit comportament din prezent, am privi omul intr-un context mai larg si am actiona catre schimbare?
Daca in loc sa incercam aceleasi lucruri care nu functioneaza, am face altceva?
Daca am ajuta oamenii sa gaseasca singuri niste comportamente mai bune, pe care sa le si adopte?
Daca in loc sa cautam cauzele pentru care becul s-a ars, am schimba becul ala?
Cum ar fi asta?
Acest principiu se aplica in orice sistem complex.
Daca tinem cont de cate se intampla in interiorul nostru si in exterior, oare suntem sisteme complexe? Da sau da?
Paul Watzlawick spunea ca “Modalitatile prin care se mentine o problema complexa pot fi determinate cel mai usor, provocand schimbari in sistemul studiat”
Dupa zeci de ani de rafinare, acum avem tehnici prin care putem ajuta oamenii sa isi imbunatateasca viata rapid.
Asadar in loc sa repetam aceleasi lucruri care nu functioneaza, putem gasi solutii alternative care sa deblocheze situatia in care ne aflam.
In data de 5 aprilie organizez un workshop in Bucuresti in care abordez problema stresului la serviciu.
Vom fi un grup de maxim 15 persoane.
Impreuna vom explora pentru cazuri concrete, care sunt solutiile reale pentru a scapa de stres.
Care este schimbarea de care ai nevoie astfel incat lucrurile sa decurga lin la serviciu?
Daca doresti sa participi, lasa-mi datele tale in formularul din dreapta (sau de dedesubt, daca citesti pe mobil) si te astept Miercuri 5 aprilie, ora 18:15 intr-o locatie din centrul Bucurestiului sa discutam relaxat despre stres.
Costul workshop-ului este de 50 de lei.