Oamenii in mod natural resimt ceea ce numim emotii. Emotiile naturale nu sunt bune sau rele, ci sunt doar simtiri si manifestari in anumite contexte ale sufletului nostru, insa unii dintre noi am fost educati ca nu este in regula sa traim aceste emotii. Cele cinci emotii naturale sunt durerea, mânia, invidia, frica si iubirea. In continuare, o sa analizam pe scurt efectele trairii libere a emotiilor sau al reprimarii acestora.
Durerea este emotia resimtita atunci cand pierdem ceva: o persoana apropiata, o relatie, un obiect, orice tip de pierdere. Durerea este strans legata de doliu. Perioada de doliu reprezinta pentru personalitate reinvestirea sentimentelor pentru obiectul pierdut si impacarea cu situatia. Atunci cand nu ne dam voie sa resimtim durerea si o reprimam prefacandu-ne ca nu ne afecteaza, durerea creste si se transforma in depresie. Depresia nu este o emotie naturala si comportamentul nostru poate deveni destructiv la adresa noastra si a celor din jur. Copiii care sunt lasati sa isi traiasca tristetea si nu sunt consolati cu vorbe de genul “Hai nu mai plange, nu e bine” se obisnuiesc cu ea si o pot abandona mai usor atunci cand sunt adulti. Consolarea duce la sentimentul ca ceva este in neregula cu acea emotie, iar adultul de mai tarziu nu mai poate depasi cu usurinta momentele de tristete, devenind depresiv cronic in urma unor evenimente neplacute.
Mânia este o emotie naturala care ne permite sa distingem intre ceea ce vrem sa facem si ce nu. Ea este cea care ne permite sa spunem “Nu, multumesc!” intr-un mod ferm si civilizat. A lasa mânia sa curga nu inseamna tipete, lovituri cu pumnul in masa sau alte genuri de reactii isterice. Mânia nu trebuie sa le faca rau celorlalti si nici sa fie abuziva. Atunci cand nu dam frau liber exprimarii mâniei si o reprimam, aceasta se acumuleaza si se transforma in furie. Copiii care nu sunt educati in exprimarea libera a mâniei, au probleme de control al furiei ca adulti si au frecvent izbucniri violente. Mânia reprimata duce la furie, iar furia este ceea ce sta in spatele multor relatii conflictuale.
Invidia este o emotie naturala. Este emotia care il ghideaza pe copilul de cinci ani care vrea sa apese clanta usii asa cum poate sora lui mai mare. Este emotia care ne face competitivi, ne face sa luptam mai mult pentru telurile noastre si sa incercam pana reusim. Copii carora li se spune ca invidia nu este buna, au probleme de competitivitate si de a dori mai mult pentru ei la maturitate. Invidia reprimata se transforma in gelozie, iar gelozia este o emotie nenaturala distructiva.
Frica este o emotie naturala. Toti copiii se nasc cu doua frici de baza: frica de a cadea si frica de zgomote. Toate celelalte frici sunt frici invatate, dictate de mediu, educatie, societate. Scopul fricii naturale este putina precautie pentru a supravietui. Atunci cand copilul este educat ca este in neregula sa simti frica, la maturitate are probleme de siguranta de sine si de stapanire a fricii. Frica reprimata se transforma in panica, anxietate sau ingrijorare iar acestea sunt emotii nenaturala distructive.
In fine iubirea este o emotie naturala. Cand i se permite copilului sa o primeasca si sa o exprime, normal si natural fara limite sau conditionari, inhibitii sau rusine, nu este nevoie de mai mult pentru a simti starea de bucurie a iubirii. Totusi iubirea supusa conditionarii, limitarii, regulilor si regulamentelor, ritualurilor si restrictiilor, controlului si manipularii devine nenaturala. Copii supusi acestor restrictii asupra iubirii vor avea probleme in primirea si exprimarea iubirii in viata de mai tarziu. Iubirea reprimata se transforma in posesivitate, iar posesivitatea este o emotie nenaturala distructiva.
Daca analizam cele cinci emotii naturale constatam ca primele trei durerea, mânia si invidia au la baza forme de exprimare ale fricii si iubirii. Daca analizam frica o sa constatam ca ea nu inseamna altceva decat o manifestare a celui mai puternic sentiment de iubire, iubirea de sine. Asadar in spatele tuturor emotiilor gasim iubirea si constatam ca ea este esentialul trairilor noastre. Iubiti-va mult, traiti emotiile si lasati-va copii sa traiasca cu toata fiinta!