Iubirea de sine

La pronuntia acestor cuvinte oamenii intra sub imperiul unei etichete vechi: egoismul. Majoritatea o considera un afront si o jignire imensa. Multi se blocheaza. Insa iubirea de sine din perspectiva spirituala inseamna mult mai mult. Inseamna blandetea fata de propria persoana. Inseamna reducerea la tacere a criticului interior pentru care nici o fapta buna sau rea nu trebuie sa ramana necriticata. Daca ar fi asa, acesta si-ar simti amenintata existenta. Prin identificarea inconstienta cu ego-ul noi ne simtim astfel amenintata propria viata. Dar de fapt suntem sub lantul vechilor tipare de reactie. Daca atunci cand gresim am fi putin mai blanzi cu noi si nu ne-am spune: vai nu trebuia sa fac asta, sunt un caracter nu stiu cum, atunci am reduce la tacere vocea interioara. Astfel am putea avea putin simt al umorului si am spune: atat m-a dus mintea sau atunci mi s-a parut o idee buna. In acest mod nu am opune rezistenta realitatii prezentului, am putea recunoaste ca faptele sunt fapte si propria acuzare nu duce la schimbarea lor. De aceea oricand putem apela la zicala batraneasca: a gresi e omeneste!