Raul din ceilalti

Ne ascundem in spatele unor povesti despre noi. De exemplu: “eu sunt un invingator”. Identificarea cu astfel de poveste de fapt recunoaste la nivel inconstient exact opusul. In momentul in care ni se intampla lucruri care sa clatine aceasta identificare, devenim defensivi si automat reactionam din ego agresiv catre ceilalti. Intotdeauna ceilalti fac lucruri care ma fac pe mine sa nu fiu fericit. Eu care de fapt sunt un invingator. Ce am facut eu invingatorul cel bun ca sa merit una ca asta? Sau poate ca din contra picam in sentimente de vinovatie si de stima joasa de sine. Oricum nu merit sa fiu fericit. Sunt un om slab deci mai bine sa ma prefac ca sunt un invingator. Practic de fiecare data cand ii atacam pe ceilalti, de fapt facem un atac inconstient la adresa noastra. Atacandu-ne ne intarim imaginea de sine falsa din minte si practic ne slabim fortele. De obicei acest sentiment de neajutorare in care proiectam in ceilalti problemele noastre, vine din sentimentul de neajutorare din copilarie fata de parintii nostri. Astfel de fiecare data cand un partener scoate din noi raul la iveala si picam in discutii contradictorii agresive in care aratam ca noi avem dreptate si celalalt nu, am putea sa dam un pas inapoi, sa observam acest sentiment de neajutorare si sa afirmam lucruri ferm, sa ascultam si sa nu ne mai consideram niste victime ale celorlalti si nici macar victimele propriilor noastre actiuni ci pur si simplu sa acceptam si sa recunoastem starea pe care o traim. Daca nu avem judecati de valoare asupra ei, starea de neajutorare nefiind nici buna nici rea ci doar existand, in timp sentimentul se va dizolva, vom capata mai multa in credere in noi si implicit nu vom mai vedea raul in ceilalti, relatiile imbunatatindu-se. Este un tipar comun in peste 80% din relatiile umane, tiparul sinelui rau vazut in ceilalti.