In ultima perioada am primit aceasta intrebare de la tot mai multi oameni.
Fie de la prieteni apropiati, fie de la participanti in atelierele mele.
“Alex, tu cum ti-ai gasit drumul? Cum as putea sa il gasesc pe al meu?”
Am primit-o de suficiente ori, incat sa o aud si sa raspund cu varianta mea.
Prima mea reactie a fost sa imi zic “Cine sunt eu, sa stiu asta?”
Sunt genul de ganduri pe care le mai am cateodata si pe care le las sa plece.
Apoi m-am gandit ca probabil pare ca am gasit acest drum.
In fond, sunt asociat intr-o companie de software care are un oarecare succes, iar acum in zona psihologiei pare ca am gasit un nou drum potrivit pentru mine.
Spun aceste lucruri nu pentru a ma lauda, ci pentru a inspira si a vedea ce este posibil atunci cand aplici aceste strategii.
Cum am gasit aceste drumuri?
Mi-am pus intrebarea asta de nenumarate ori si pana la urma cred ca totul se rezuma la un singur principiu.
Dar pentru asta e nevoie de o mica introducere.
Orice lucru construit de om pe lumea asta a fost mai intai prezent sub forma unui gand in mintea cuiva.
Nu am gasit o exceptie inca.
Gandurile ne formeaza o mare parte din realitate sau mai bine zis modul in care vedem lumea din jur si pe noi insine.
Suntem atat de atasati de ceea ce gandim incat confundam ceea ce credem despre realitate cu realitatea insasi.
Confundam harta cu teritoriul.
Aceasta e una din marile piedici in gasirea drumului potrivit.
Adesea avem preconceptii despre cum ar trebui sa fie el, lucru care ne tine intr-o cautare perpetua.
Poate ne spunem “Daca as gasi acel drum, atunci as fi fericit”.
Cand facem asta, uitam ca acea imagine despre drum e creata tot de noi, iar apoi o folosim pe post de referinta pentru ceea ce se intampla aici si acum.
Adesea traim intr-o realitate formata din ganduri despre cum ar trebui sa fie si nu e.
In felul asta ramanem atasati de acest contrast si suferim ajungand sa nu avem curaj sa inaintam cu incredere catre acea imagine.
Sau poate generam scenarii de ingrjiorare despre posibilii pasi.
Alte ganduri.
Poate avem emotii si incepem sa ne spunem lucruri despre ele.
Sau poate fugim de ele.
Alte ganduri.
In fapt suntem autorii propriei suferinte in drumul spre “drum”.
Un punct revelator pentru mine a fost momentul in care am aflat ca “nu e musai sa iti iei gandurile in serios”.
Sunt o persoana cu tendinte pesimiste insa am invatat sa nu ma iau prea in serios.
Bun…si care e principiul de care vorbeam la inceput?
“Indrazneste sa visezi fara sa trebuiasca sa faci ceva pentru visele tale”
Cum ai putea face asta?
In fiecare zi pune-ti una din aceste intrebari cat de des poti:
“Ce mi-ar placea sa fac?”
“N-ar fi misto sa….?”
Poti sa raspunzi cu orice ti se pare in acel moment misto.
Pot sa fie lucruri importante aici si acum, sau lucruri importante pe termen lung.
Pune doar intrebarea fara sa fie nevoie sa faci ceva cu acel raspuns.
Odata ce aceasta atitudine va deveni un obicei, or sa apara si acele raspunsuri care vor fi la indemana aici si acum.
Poate te vei trezi spunand: “hm, as putea sa fac asta acum”.
Un raspuns atat de clar si congruent cu interiorul tau, incat sa fie imposibil sa nu faci acel lucru.
Vor aparea acele raspunsuri care sa iti permita un pas mic posibil acum catre drumul mare.
Cu cat iti dai voie sa faci si sa traiesti mai mult din ceea ce ti-ar placea sa faci, cu atat vei face mai mult.
In acelasi fel acum compari prezentul cu un viitor si suferi pentru aceste ganduri.
Este tot un obicei de a gandi in felul asta. Intrebarea mea este: te ajuta?
Indrazneste sa visezi ca si cum nu ar fi nevoie sa faci nimic pentru visele tale!
In mod paradoxal vei incepe sa vezi resurse pe care inainte nu le vedeai pentru ca nu iti dadeai voie sa visezi.
In incheiere cred ca se potriveste o povestioara de la unul dintre mentorii mei, Wayne Dyer:
“O pisica se afla in cautarea fericirii.
In drumul ei aflase ca secretul ar fi in varful cozii.
Astfel a inceput sa alerge dupa coada.
Dupa foarte multi ani, a intalnit o pisca fericita si a intrebat-o.
Care e secretul tau? Eu alerg de atatia ani dupa coada si tot nu sunt fericita, iar tu pari ca ai descoperit ceva.
Pisica fericita a raspuns: am invatat ca atunci cand iti dai voie sa mergi dupa visele tale, fericirea din varful cozii te urmeaza in permanenta.”
Asadar indrazneste sa visezi!
Apoi fa cei mai mici pasi posibili si apoi viseaza din nou.
In timp foarte scurt, drumul potrivit te va gasi el pe tine.
In cel mai rau caz vei deveni un visator care se simte bine in fiecare zi.
In cel mai bun caz vei deveni un visator care si-a adus visele la realitate.
PS: Daca iti plac ideile mele, te astept la urmatorul workshop pe tema stresului la serviciu.
Mai multe detalii aici.